O, de-am putea...
din revista România literară, nr. 15/2010
de Vladimir Streinu(2010)
1 min lectură
Mediu
Doamne, când va fi lumină-afară!
Ploaia zuruie prelung și doare,
Pe sub ochii lumii fără zare
Lacrimile albii își săpară.
De la soare așteptăm, în ploae,
Un alint melodios de șaluri,
Din mizeria fiertelor gunoae -
Să se\'nvoalte clare idealuri.
Ce e\'n noi decât un lut de țintirim?
Unde - gând și unde - tină?
Ca ferești prin care să privim
Nici o clipă n\'avem de lumină.
O, de-am putea ca trupul, în noroi,
Să-l lepădăm ca pe un vechi vestmânt,
Să urcăm ca fum înalt din noi
Și să nu ne mai simțim pământ!
Iar, în pustietatea Ta cerească,
Tu, Doamne, suferind de prea mult soare,
Durerile să ni se înfrățească
Și să plângem stele căzătoare.
1922
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vladimir Streinu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Vladimir Streinu. “O, de-am putea....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/vladimir-streinu/poezie/o-de-am-putea-13961741Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.