Vladimir Streinu

Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Și pe-o margine de zare Stă pecete

Această toamnă, dintre vechi odoare, Luceferii i-a scuturat gălbui, Căzând drept stele vii, în mări, de mare, Iar în grădina omului -

Inima cedrilor sacri nici ea Nu mai e prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul, Hore pun ca

Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână, Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară, Neștiind că ochii tăi or să rămână Prinși în fund pe-oglinda

Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung și doare, Pe sub ochii lumii fără zare Lacrimile albii își săpară. De la soare