Sari la conținutul principal
Poezie.ro

Himere

de Virgil Diaconu(2006)

2 min lectură

Mediu
Nici nu te-ai aranjat bine în acele de insectar ale uitării,
că cineva dă înapoi limbile ceasului. Amintirile.
O mulțime de ființe care dau năvală în tine,
care intră și ies… Și tocmai când să treci de cireș,
să te prefaci că nu l-ai văzut și să mergi mai departe,
cineva te trage de mânecă.
Un copil abia întors din războiul cu fluturii.
Copilul cireșului. Un copil întors victorios
din țara făgăduinței, din îmbrățișare.
În timp ce chipul mamei se amestecă
printre culorile stinse ale amurgului.
În timp ce mâinile ei își fac de lucru în depărtarea
grădinii,
în albastru. Cu soarele pe gură, ea mă trezește
încă înainte de răsărit, de teamă ca dimineața
să nu mi-o ia înainte prin copaci sau prin cuiburile
păsărilor,
de teamă ca dimineața să nu ajungă înaintea mea la fântână.
Numai paharele rămase pe masă sunt stinse…
Paharele rămase aici oare din care pricină?
Să-mi vorbească? – ele, care au uitat să vorbească?
Și, ca și cum tăcerea lor nu m-ar arunca de-a dreptul în
pulbere,
o hârcă din vecini mă invită la funeraliile narciselor,
câțiva oameni de-a dreptul scorburoși –
niște morminte vorbitoare – vor să-mi spună ceva
într-o limbă pe care nu o cunosc,
o pasăre pusă la frac strigă la mine din clopotniță.
Din clopotnița gândului. Tocmai de acolo
de unde visam să salvez, într-o bună zi, lumea.
Aripa ei înmuiată în noapte îmi atinge chiar și acum
mâna scriitoare, cuneiformele. Orizontul…
Numai că eu deja am dat de urma himerei!
A fericirii, himera care a scris istoria lumii.
De fapt, de când am dat de urmele ei,
de urmele secrete ale fericirii, eu o țin în permanență în
viață,
dovadă acest copil care culege cireșe pentru ea,
dovadă sărutul prințesei care aruncă în aer toate capcanele
clipei. Dovadă floarea de cireș care străbate întunericul…
Care străbate întunericul până la mine
și pe care întunericul n-a biruit-o!

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
317
Citire
2 min
Versuri
42
Actualizat

Cum sa citezi

Virgil Diaconu. “Himere.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/virgil-diaconu-0019729/poezie/himere

Intrebari frecvente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.