Privind oștirile de valuri
din Cascadele luminii (1921)
de Vintilă Paraschivescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Un evantai de raze
S-a desfăcut din far,
Și țărmurile albe
Fantastice răsar,
Tronând impunătoare
Oștirilor de valuri
Ce-n clocote se-alungă.
Se luptă cu granitul
Și se întorc zdrobite,
Târând apoi în urmă
Vestminte lungi de spumă...
Ca păsări mari și albe,
Cu aripi ostenite,
Se-ntorc din depărtare
Corăbii călătoare
Ce-mbătrânesc pe ape.
Și marea-și cântă-n noapte
Eterna-i simfonie
De murmure și șoapte,
De râset și de plângeri.
Sunt strigăte barbare,
Sunt glasuri de țimbale
Și bubuit de tobe.
Un uragan de game
Aleargă peste valuri.