Un evantai de raze S-a desfăcut din far, Și țărmurile albe Fantastice răsar, Tronând impunătoare Oștirilor de valuri Ce-n clocote

Cu liniște-n fiorduri se-nvestmântă Un colț de mare-n țări de vis, departe, Dar în adânc în două se desparte, Căci uraganu-n fund o tot

Părea că o navă cu pânză curată Îl duce - În juru-i talazuri se-nalță și cântă, Dar nava voinică le sparge, se-avântă, Și-ajunge acuma la țărmul