Știutoarele
de Victor Felea(2009)
1 min lectură
Mediu
La picior arm`
Pe loc repaus
Pe loc repaus cuvinte idei
Fumați o țigară ședeți acolo
Pe marginea șanțului
La o șuietă la o destindere
Priviți iarba priviți pietrele
Cât de amicale
Cât de modeste
Ah știutoarele
Cu un ochi în beznă
Cu un ochi în lumină
Ele poartă atât de firesc
Imaculata cenușă
A unui strigăt care nu se mai sfârșește
* * *
Zei turbulenți
Aruncă săgeți otrăvite
La răspântia amară a timpului
Ode
Epode
Epistole
Și trupuri se surpă
Și nimicnicia rânjește
În barca ei murdară
-Le-am luat
-Le-am dus pe toate
Oameni mărunți
Traversează continente mărunte
Într-un marș derizoriu
* * *
Ce idee
Să persiști în erorile vechi
În iluzii deșarte
Ce idee
Să-ți desenezi profilul
Pe nisipul mișcător al zilelor
Ce idee
Să crezi că viața
E un turn de aur ce nu se dărâmă