Eu vin de demult
de Victor Felea(2009)
1 min lectură
Mediu
Vocea ta se stinge sub paloarea zidurilor înalte
Și va rămâne doar o poveste
Pe care nimeni n-o va mai ști
Și iată amurgul desenează umbre
Și o trompetă plânge
Cu o nostalgie supremă
După ceva ireversibil pierdut
Mâinile tale mă caută oarbe
Și mșinile trec estompând amintirile
Eu încotro mă îndrept
Casa mea e departe sau poate nici nu există
Eu vin de demult și nu mă așteaptă nimeni
Vin fără să fi fost anunțat
Și ușile voastre stau închise
Asemenea unor aripi înnegrite
Pe care le-a învins furtuna
Și merg încet pe lângă marile clădiri
Și parcă merg printre morminte