Număr uituc
din Poezii (1965)
de Vasko Popa(2009)
1 min lectură
Mediu
A fost odată un număr
curat și rotund ca soarele,
dar singur, foarte singur.
Să se socotească a-nceput, cu sine.
Se-mpărțea, se-nmulțea,
se-scădea, se-aduna
și-ntotdeauna rămânea singur.
Cu mult mai singur
decât fusese-nainte
A-ncetat, cu sine, să se mai socotească,
și s-a-ncuiat în puritatea lui
rotundă, solară.
Afară au rămas urme
ale socotelilor lui.
Au început să alerge prin întuneric,
să se-mpartă când se-nmulțesc,
să se scadă când se-adună,
așa cum se face-n întuneric.
Și nu era nimeni să-l roage
să-și oprească urmele,
să și le șteargă.