Schitul de maici
(din volumul Via Dolorosa)
de Vasile Moldovan(2006)
2 min lectură
Mediu
Pârtii pe prundiș...
pe urmele de îngeri
șiruri de furnici
Schit în ruină –
singurele ofrande
razele Lunii
Fugind din lume...
în liniștea schitului
doar cu Dumnezeu
Somnul chiliilor...
măcar o dată de-ar vorbi
și zidurile
Într-o firidă
busuiocul mirosind
șfara candelei
O stalagmită:
lacrima lumânării
sub crucifix
Acul busolei
indecis lângă crucea
din pietre scumpe
Maica Domnului
încremenind pe icoană
la ceas de rugă
- Liniște, maică!
...La gura sobei doarme
strânsă ghem, moartea
Trăsnet în codru –
lemne predestinate
pentru icoane
În fața candelei
mâinile ostenite
încheie ruga
În șir indian
între schit și cârciumă.
bărbații satului
Spălându-și ochii
în lumina Lunii
însuși Dumnezeu
Rugă de seară –
evlavioase sălcii
bătând mătănii
Față în față
Luna și lumânarea
luminând la priveghi
Sub raza Lunii
cucernică trestia
bate mătănii
În loc de cârjă
arhiepiscopală –
lumina Lunii
Lumina lumii –
în ovalul Lunii, vii
ochii Domnului
Licăr de stele –
sub icoane maicile
aprind lumânări
Luntrea lui Charon –
târziu, spre miezul nopții
pâlpâie un sfeșnic
Cât de supuse
spicele sub seceră –
parcă ar fi maici
Mâinile-n rugă –
sub lumina candelei
mute, buzele
Lumina lămpii –
umbra unui fluture
zburdă pe pereți
Lângă capelă
cerșind un colț de pâine
Fecioara cu pruncul