Puterea Întunericului
(din volumul Via Dolorosa)
de Vasile Moldovan(2006)
2 min lectură
Mediu
Aproape de țărm
scăpând vâslele din mâini
bătrânul luntraș
Printre coarnele
vitei înjunghiate –
poleit soarele
În fața nopții
un muc de lumânare
stingându-se pe culmi
Seara ascultând
țipătul cocorilor
un om și-un câine
Prin iarba verde
cântecul greierului
strivit sub bocanci
Pustie curtea...
doar câinele uitat în lanț
lătrând la Lună
În ochii fiarei
pornite după pradă
asfinte ziua
Dincolo de zări...
tăind Calea robilor
drumul de pământ
Lângă abator
și ninsoarea mieilor
miroase-a sânge
- O sperietoare?
- Leșul celui spânzurat
gonind ciorile
În unda clară
a răului de munte
scufița unui prunc
Din lemn de cedru
eșafodul spânzurătorii...
ca și altarul
- Ștreang de mătase!
exclamă osânditul
murind împăcat
Despărțit de trup...
capul osânditului
fixând călăul
Cimitir marin:
munți de oase răsărind
sub fața Lunii
Cochilii goale...
sufletele melcilor
pe cerul toamnei
Licăr în beznă:
la lumina țigării
tremurânde mâini
Paznicul de far –
sfidând lumina din turn
jarul țigării
În miez de noapte
ochii tot mai tulburați
de fumul pipei
Focul din priviri...
uitată între buze
țigara stinsă
Patul nupțial...
inimile din stejar
îi mai dau viață
După divorț:
așteptând să stea ploaia
mestecăm gumă
Fulger în noapte –
în recea lui lumină
foști îndrăgostiți
Focuri în noapte –
flăcările Iadului
luminând cerul
Un orb în noapte...
în timp ce Luna dă lustru
ochelarilor
Bezna nopții
sfâșiată de-un fulger...
mi-aprind țigara
În toiul nopții
dibuind luminișul...
Doar un licurici
Rupți fără Lună...
iluminând stelele
lumina din noi
Noapte de coșmar:
o pisică lehuză
miaună prin somn
Cascadă-n aval –
zborul unui fir de pai
și-apoi tăcerea
Straniu joc de șah:
Luna mută deodată
toate umbrele
Noaptea pe mare –
doar perlele scoicilor,
ascunși licurici
O prizonieră
în clonțul cocorului
restul tăcere
La capăt de drum...
istovit sub povara
singurătății
Pe raftul de lemn:
sufletul poeților
sfidând vecia
Vin valuri vuind...
dar nicio corabie,
niciun pescăruș