La lumina lumânării

Bătrânul Ceahlău
înfruntând furtunile
de unul singur


Marea Trecere –
ochii de sticlă ai nopții
atâta de vii!


Scrâșnetul stelei
stingându-se peste hău...
A cui o fi fost?


Sfârșitul de concert:
pe talpa bocancului
murind un greier


Liniște, copii!
La gura sobei doarme
strânsă ghem, moartea


Pendula mută –
pânza păianjenului
mai deasă ca ieri


În drum către rai
mă sprijin cu mâinile
de curcubeu


Iarba ființând
aidoma lui Dumnezeu:
pretutindenea


Vechea tragedie:
roua dându-și sufletul
pe-un fir de iarbă


Curcubeu ascuns
În roua dimineții...
Cine să-l vadă ?


Dreaptă cumpănă:
Sufletul pe cântar
Cât un bob de rouă


Văduvă spălând...
Verigheta de aur
Încă pe deget


Vase ruginind...
hăt departe cocorii,
o amintire


Sfârșit de război...
croncănind pe-un craniu
corbul lui Edgar Poe


Cruce putredă...
Prunul de la căpătâi
atât de verde!

Zenica,ianuarie 1998

Abia e seară...
Și-uleiul din candelă
aproape sfârșit



Ultimul licăr...
fitilul sfeșnicului
doborât de somn



Un crâmpei de cer...
averea sufletului
liberat de trup



Sub iconostas,
însuflețind chilia
pulsul candelei



Sfântă lumină!
Piciorul sfeșnicului
mereu în umbră



Candele stinse –
în spatele icoanei
țese-un păianjen