Vasile Filip›Poezii

De ce m-ai lăsat să pătrund în livadă (O, raiul acesta demult l-am râvnit) Și nu mă lași să mușc din fructul oprit, Care s-a copt și curând va

Noi doi ne vom cunoaste mai târziu, Când îmi va fi să mă întorc în mare Căzând din zbor, ca albatrosul care M-a ispitit, dar n-am putut să

Si ce dacă îmi plouă în casă? Poate-mi vor încolți gândurile Uitate prin toate intrândurile, Prin pereți, prin tavan, pe sub masă. Un fel de

Te-aș aștepta până târziu în toamnă, Dar ploile de toamnă sunt prea reci Și tu ești mult prea delicată, doamnă, Să pot risca prin ploaia mea să

Ci m-am ascuns într-un cuibar de presuri Ce atârna de-o creangă de jugastru. D-ar m-ai găsit si-ai vrut să mă împresuri Cu alb putin si cu prea

Tu ai putea să te întorci în timp Sau să întorci tu timpul înapoi, Să poti vedea ce am purtat în noi Ca pe o rază răzbătând prin ploi Ori ca o

Ce lungă noapte mi se pare clipa Când ochiul tău sub pleoapă se ascunde Si ce aproape depărtata boltă Pe care astăzi n-o mai poti

Acum,Ioane,c-am sfârsit războiul, Să multumim lui Dumnezeu cel sfânt Că ne-a lăsat deasupra de pământ, Nu ne-a-ngropat precum îngropi