Clipa de noapte
de Vasile Filip(2004)
1 min lectură
Mediu
Ce lungă noapte mi se pare clipa
Când ochiul tău sub pleoapă se ascunde
Si ce aproape depărtata boltă
Pe care astăzi n-o mai poti pătrunde...
Fără copaci e uneori pădurea,
Cum fără oameni uneori pământul.
Cât de adâncă poate fi fântâna
In care noi ne-am îngropat vesmântul...
Si printre stele parcă văd mai bine
Cum gânduri - păsări se întorc din vise.
Ce larg e cuibul care-mi poartă puii
Si cât de mici ferestrele închise...
M-as bucura să plouă iar cu soare
Asupra mea să dau în rădăcină,
Dar prea uscat si depărtat e cerul
Si setea mea flămândă-i de lumină...
Să-mi fii părtasă la această sete
Te-as căuta,dar nu mai stiu pe unde.
Ce lungă noapte mi se pare clipa
Când ochiul tău sub pleoapă se ascunde...
\"în care noi ne-am îngropat veșmântul\"
dezveliți de adierea sentimentelor
\"clipa /Când ochiul tău sub pleoapă se ascunde\"
ocean de tăceri, în care ne scufundăm privirile, bănuinde un miraj întreg de chemări care poate vorbesc alte limbi, necunoscute privirilor de ochi
\"Ce larg e cuibul care-mi poartă puii
și cât de mici ferestrele închise...\"
foamea după o anumită prezență, îmbietoare a sufletului,
întregind senzația de ... familie
și tăcerea ermetică a dorului închis între patru pereți...
frumos, foarte frumos.