Nu știu cine m-a strigat din noapte Când mă-ntorceam prin somn Cu stemele decapitate Mi-a rostogolit numele Cu stâncile fulgerate În volutele ce

Lui Eugen Drăguțescu La Roma și în toată Italia ploua cu găleata, în fiecare zi în fiecare noapte. De-abia aici am aflat de ce imediat după

Aș vrea să fiu cântecul transparent Ce mâinile îl trezesc din harfe Să simt mângâierea degetelor prelungi Trecând prin părul meu răvășit Ca un

Înflorea în gol lumina ca o floare cu rădăcinile uitate în lună. Eu eram prietenul tău de uitare, tu erai uitarea ce mă ducea de mână.

Alături de linia dreaptă am desenat o linie curbă, fără să mă gândesc deocamdată la nici-o deosebire de sex. Mai târziu, când mi-am