Am minerit cu dragoste și spor, N-am pregetat o clipă să insist Ca să-ți aduc cristalul de-ametist Simbolul unui brav săgetător. În violetul lui

Te-am strămutat întreagă-n poezie Și de acuma, nu mai ești a ta: Tronezi ca o divină tanagra Surâzător, în orice filă vie. Mișcarea ta - fluidă

Vreau să dau lumii gândurile-mi treze Și să-mi rămână doar un singur fir Pe care coasa morții, în delir, Săracă pradă – o să mi-l reteze Mai zac

Se va găsi cândva un cronicar Să ne aștearnă tainic pe hârtii Hegira unei mari prietenii Născută din al cerurilor har, Să umple-al amintirilor

În biblie să ierți ești îndemnat De șaptezeci de ori sporit cu șapte, Să ștergi din catastiful greu de fapte Al omenirii, zilnicul păcat. Știu că-ți

Un trubadur mă simt neîncetat Născând în taină prin metempsihoză Din cavalerul purtător de roză Ce Doamnei lui credință i-a jurat. Nu mă atinge

I Visul meu amar De sfios zidar Nu se inalta Din clabuci de nea. Grele caramizi, Rasucite frizi Fara temelie Cad surpate- n

Te va mai îndrăgi la fel ca mine Vreun bărbat, când eu nu voi mai fi Și toți fiorii ce-ți dădusem vii Vor fi doar fulgi de amintiri sorine? Va ști

V - Dulce Cosanzeana, Floare de poiana Nu vrei sa te- apropii Unduind ca plopii? Nu vrei sa te- apleci Peste pagini reci Asa cum

Mă-ntreb cu firea mea orgolioasă ce-o să rămână după mine-n lume când voi fi lut de oale? Poate-un nume pe-o școală, pe o stradă, pe o casă? Un vraf