Cu suflet alb
de Traian Dorz(2009)
1 min lectură
Mediu
Cu suflet alb de nevinovăție,
înfiorați de-atîtea frumuseți,
vin tinerii ca să-Þi aducă Þie,
Iisuse, zorii altei tinereți.
Iisus iubit, ca roua-mbelșugată
venim ca să-Þi aducem Þie-n dar
în orice piept o jertfă ne-nfricată
și-n orice sîn un crin pe-al Tău altar.
Venim din văi de moarte și ruine,
cu ochi scăldați în haru-Þi minunat,
că noi și sfinte bucurii în Tine
și-o nouă fericire ne-am aflat.
Din toate cele patru părți de lume
suim spre Tine mii și mii de mii,
avînd pe buze-același dulce Nume
și-n piept aceleași sfinte bucurii.
Sub crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfînta-nflăcărare
și să ne-arunci în lupta Ta apoi.
Să ne jertfești deplin și tuturora
pămîntul pentru Cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.
Să biruim și moarte și urgie
știind că în curînd noi vom purta
pe frunte-n fericita veșnicie
cununi de slăvi – și sărutarea Ta.