Odata L-am vazut trecand cu turma pe Pastorul bland mergea cu dansa la izvor blandul Pastor, blandul Pastor. Pe-o oaie ce cazuse jos a

Acasa mea!... ce grai divin de dulce și fierbinte, ce lacrimi și fiori îmi vin, când mi te-aduc aminte!... Am fost în mii de locuri moi cât

În trecerea grăbită (Traian Dorz) În trecerea grăbită prin lume, către veci, Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să

Eram copil, trecea zăpada, Eu cu tristețe-o petreceam, Mi se părea că iarna trece, Mi se părea, dar eu treceam. Eram crescut, treceau

Copil iubit Copil iubit cu ochi senini Tu vii din nou printre străini în peșteră pe paie reci Tu iarăși capul Þi-l apleci. -Dar astăzi

Prin multe tari frumoase in viata am trecut si-atatea vai si dealuri frumoase am vazut dar nici un deal din lume nu m-a atras asa ca-acel al carui

Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântări ce gâdilă urechea și inima o-nmoaie, ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări spre

Învață de la apă să ai statornic drum, Învață de la flăcări că toate-s numai scrum. Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă

O, creste-mi iubirea in inima mea, Iisuse, Iisuse, mereu Te-as ruga: imi umpe cu harul pe care-l astept si ochii si graiul si inima-n piept. O,

De dorul Tău, Iisus iubit. De dorul Tău Iisus iubit în dragostea Ta arse și inima spre Răsărit și fața ni-s întoarse Iisus, Iisus… și

Preaiubitul meu e Unul Preaiubitul meu e Unul fără seamăn pe pământ Glasul Lui e armonia Cântec este-al Lui Cuvânt. Orice loc pe unde

Voi numai de viața asta Voi numai de viața asta vă-ngrijorați și vă vedeți cum n-ați avea decât viață —Voi oare moarte nu aveți? Doar

Slăvit Iisus Slăvit Iisus – ce grabnic vine răsplata Zilei de Apoi și nu noi Te-așteptăm pe Tine, ci Tu, tot Tu, ne-aștepți pe noi!

Doamne, ce sărac e-acela care pâinea lui nicicând nu și-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flămând. Doamne, cât de orb e-acela ce se uită

O viață ai! O viață ai, o scurtă și unică viață și orice-apus de soare îi poate fi hotar – o ultimă răscruce, o ultimă povață și-o ultimă

Nu te-ndoi. Nu te-ndoi ci crede că după orice nor e-un soare și mai dulce, e-un rod și mai cu spor Nu norul este veșnic ci soarele

Nimic nu-i mai frumos pe lume Nimic nu-i mai frumos pe lume, Nimic nici mai statornic nu-i Ca bucuria muncii sfinte Ca rodul strâns la vremea

DE CE SA PLANGI? De ce sa plangi nemangaiat Ce poti sa pierzi in orice vreme De ce n-asculti un gand curat Cat este inca sa te cheme? Nu-i

O, până când?... De-atîta vreme-auzi și tu chemarea Spre ceruri, spre lumină și spre rai, Și tot n-asculți, nici plînsul, nici cîntarea Și

Te caut, Te caut, Iisuse, din zori în amurg, cu doruri ce curg, pe Tine, în graiuri nespuse. Ca apa de munte în clocot, ca ploaia de vară în

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai Când ai intrat în marea și ultima-ncercare? Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare? Cu

Ridică-ți ochii Ridică-ți ochii și privește că-n tot ce este-n jurul tău, te copleșeste bunătatea și dragostea lui Dumnezeu și totuși tu pe el

Cu suflet alb de nevinovăție, înfiorați de-atîtea frumuseți, vin tinerii ca să-Þi aducă Þie, Iisuse, zorii altei tinereți. Iisus

Cînd voi ajunge Þărmul Cînd voi ajunge Þărmul spre care mă îndrepți, eu știu, Iisuse dulce, că ai să mă aștepți – ca fi o Dimineață

Sa nu uiti cerul, cand prea lina iti pare clipa pe pamant, caci clipa pe pamant e-o clipa, s-a dus pe-un fulger luat de vant. Sa nu uiti Iadul,

Cum sa nu Te cant Iisuse, cum sa nu Te cant, cum sa nu-Ti slavesc cu lacrimi Numele Tau Sfant. C-am strigat spre Tine Doamne si m-ai

Nimeni n-o să poată spune Nimeni n-o să poată spune că el n-a putut să vină că el n-a știut Cuvântul și el n-a putut să-l țină — căci la fel

Al Cerului Cântec nespus de frumos, odată, demult, mi-ai cântat și Glasul Tău dulce, adânc și duios de-atunci m-a legat, m-a

Ce liniștiți sunt pașii Tăi în mine când coboară și pe-a iubirii mii de căi ființa-mi înconjoară!... Ca mersul stelelor pe cer, ca răsăritul

Iisuse, Slava slavei mele, Izvor ascuns în Dumnezeu, Atât noian de fericire Gătita-i sufletului meu... Atâtor înălțimi de slavă Stăpân pe

Din zorii zilei mele în lanul Tău m-am dus, culegător de spice, așa cum Tu mi-ai spus. Cântau secerătorii, eu îi urmam tăcut, sfios, și singuratic,

Pe cine crezi ca pui in lanturi, Pe cine crezi ca mergi sa vinzi, Pe cine-l ameninti cu moartea Si casa cui crezi tu c-aprinzi? A cui credinta

Eu am aflat Iubirea cea necrezut de rara, iubirea dupa care au plans cautandu-o mii, si negasind-o-n lume, au plans zdrobiti ca nu e, - dar este,

Când ochii storși de lacrimi privesc în gol departe și nu mai vezi pe nimeni din câți îți trec prin față, o, cine-ți umple-n suflet un gol lăsat de

Cu tot întregul meu amar, cu munții de suspine, cu plânsul fără de hotar, Iisus, eu vin la Tine! — Primește-mă cum sunt, cu multele-mi greșale și

Eu Te iubesc, dar simt că nu-s nicicând a mele mâini în stare să se înalțe-atât de sus ca să-Ți ajungă la picioare. Eu Te iubesc, dar știu că

Atâta sfântă curăție Atâta sfântă curăție mă îmbrăca în strai de crin, atunci când am văzut întâie lumina cerului senin, atunci când am văzut

Zburați, cântări, în patru zări, pe dragoste și unde, pătrundeți voi pe unde noi nu mai putem pătrunde! Mărturisiți pentru Hristos, convingeți

Câte-am făcut Eu ție poporule streine!... - Din ceruri coborât-am din milă pentru tine poporule ateu, și M-am făcut Lumină la cei fără

Cântările noastre cântate plângând lua-și-vor odată aripile-albastre și-n soare pluti-vor curate, arzând de para iubirii, cântările

Iubire, nici nu știu să spun ce bună-ai fost cu mine căci harul Tău cu cât l-adun mereu mai mare-mi vine. Îmi ceri o jertfă, pare foc și-mi