nu intre noi n-au fost arse toate puntile mai e si arborele dragon cel care si-a aruncat radacinile peste prapastie dar mai e si iluzia mea ca

melci cu antene zdrobite cară în spate spirala vieții lor lunecoase bâjbâie spațiul căutându-se oameni purtând pe umeri povara potecilor