Începutul sfârșitului
de Takashi Arima(2009)
2 min lectură
Mediu
Dorința de neant Să te bucuri de clipă Dorința de-a nu face nimic Abandonându-te spațiului
După toate belelele Rămâi aici liniștit După toate aceste discursuri Þine-ți gura Nu spune
nimic
O durere fulgerătoare
O durere de dinți
Un sfredel înfipt în carnea gingiei
De pe scaunul de lângă fereastră
Din coridorul acestei impozante clădiri
Ridică-ți ochii și vezi, cerul e cu mult mai înalt.
Nu va fi pus sub sticlă
Nici întâmpinat cu aplauze
Nici primit în triumf
Și nimeni nu se va-ntoarce spre el.
Dar se mișcă
Respiră
Rezistă
Acolo unde nu te-aștepți niciodată.
Peștișorule, te-ai ridicat la suprafață Și iată că te scufunzi din nou Lăsând câteva bule.
Ai dreptate. Te-aprob
Că vrei să-ți continui viața
O viață obscură.
Întoarce-te la tine însuți Leapădă-te de aliați Ca să faci față dușmanului Vântul se-abate în
rafale
Pentru moment rezistă Singurătății mulțimii Cu zumzetul ei asemenea Roților de mașină
O lungă așteptare și nimeni nu a venit Nici nu va veni, fii sigur
Rămâi lipit de zid
în picioare, un nimic întors
Sondând abisurile beției
Lăfăi-te în soarele darnic Cu spatele la drumul tău, întinde mâna, cu degetele răsfirate, Spre depărtările cerului inaccesibil.
Scânteile licăresc și cad
În adâncul nopții.
Apucă-strâns cu mâna și smulge
Durerea ce-ți colcăie-n mațe.
Bătrânele idei te umplu de greață Și încă mai speri și mai speri Pradă acestei dureri
în coborâșul tău către adâncul pământului în această spirală artificială Care te-nghite pas cu
pas.
* Umbra lui Ulise; Editura Mesagerul; Cluj-Napoca; 1997
* Prefață, traducere și note de Ion Cristofor.