tu și pasărea nu v-ați văzut niciodată totuși ceva din ea recunosc în felul tău de a mă părăsi după ce speli cămașa și îți rămîne șira spinării

Nu ești acasă și îți sărut ușa ca pe o icoană din care tu lipsești sunt tot mai rare clipele cînd te văd peste privirea mea a început să crească

(din volumul \"Vânătoarea promisă\") Sunt pedepsit să scriu. Cuvintele mele, complicate mecanisme ale răbdării, Locuiesc un ceas