*** (Mestecenii-n pădure glăsuiesc...)
Traducere de George Pașa
de Serghei Esenin(2008)
1 min lectură
Mediu
Mestecenii-n pădure glăsuiesc
Într-o limbă vesel-inocentă;
Cocorii cu tristețe obosesc
În zbor purtați, pe nimeni nu regretă.
Ce să regrete? Toți sunt călători -
Pleacă, se-ntorc, casa din nou și-o lasă lasă.
Doar cânepa visează uneori
La cei plecați în depărtare-albastră.
Stau singur printre câmpurile goale,
Purtați de vânt, cocori se-azvârlă-n zbor.
Sunt plin de gânduri vesele, domoale,
De nimic în trecut nu-mi este dor.
Nu-mi regret anii, irosiți zadarnic,
Nici chiar al liliacului parfum.
Foc roșu de scorușe arde-amarnic,
Pe nimeni nu-ncălzește nicidecum.
Nu se aprind scorușii ciucurați,
Îngălbenita iarbă nu dispare.
Cum frunze pierd copacii resemnați,
Așa eu pierd cuvintele-mi amare.
Și dacă timpul, lunecând ca vântul,
Strânge pe toți în bulgăr inutil...
Spuneți așa: mestecenii-au cuvântul,
Scuzându-se în graiul lor gentil.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Serghei Esenin
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Serghei Esenin. “*** (Mestecenii-n pădure glăsuiesc...).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/serghei-esenin/poezie/mestecenii-n-padure-glasuiescIntrebari frecvente
Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Notă: traducere de George Pașa
0
