Șerban Foarță›Poezii

Venea olanda din Olanda, venea casmirul din Casmir; ca ni s-a ofilit ghirlanda cuvinte nu am, sa ma mir; am mai dansat o arleziana, a mai cazut

Am un tunel și două mingi, și un flanel cu trei flamingi; dau pe cinci bani patru lei buni, am șase ani și șapte luni; am opt culori și

Îți spun și matale: mănîncă petale de vegetale și ce-o mai fi-n pomi; mănîncă rizomi; duminica, lisă de muguri de tisă și spori de

Asaza-te sub micul cais si ninsa lasa-mi-te, pana, pe ochi, pe gura si pe mana, va stapani culoarea weiss, precum si-n parul tau de

Trec țigani pe drum, Drumu-i plin de fum, Fumu-i plin de scrum, Foc ardea! Vai țigani, țigani, Gipsies și gitani, Fără cer și ani, Trec pe

Să nu rupi, copile, cartea, că pe carte mult o doare; iar de-o s-o jupoi de partea cartonată, cartea moare. N-o mai trage de

Îndeobște, cădea tot în zile de lucru: nici un fulg nu cădea, nici un înger volucru nu foșnea în azur, a pînzeturi străalbe; mai cu seamă,

Tare ne zgîndără soartea cea luzără: unde mai sîntără ăia dă fusără? Mult au mîncatără, mult au băutără, mulți le-au cîntatără din

N-o fă pe nebunul: pune-ți femeia (cît nu-i vine toamna) la treabă, cu unul ce-o face,-n Nemeia, pe leul; iar perna împarte-o cu doamna Hydră

Nemaiintegru, regele negru se dezînnegrea, în vreme ce, calp, omologul său alb se tot înnegrea. Când dezînnegrirea ca și înnegrirea le-ajunse

Dac-am scri cu miez de pîine fără vină sau prihană, literele, pînă mîine, păsărilor le-ar fi hrană. Păsărilor, le-ar fi hrană litera din

Făt-Frumos venea, în ceată sau fără suită,-n tîrg, pe cal alb, cînd da în pîrg dragostea, mult mai înceată pe atunci, decît e azi cînd, în

Ferice de greierul carele,-n creierul verii, dă tonul la cîntec și-o ține așa mult și bine, - ca,-n gramofonul Columbia, o placă de smoală

Caută-ți șansa, mătușă, cu ansa de cupru sau staniu (ce bîțîie straniu, pe axă, ca acul busolei); întreabă, \'nainte de-o treabă sau alta,

Prîslea, cînd ninge, zice că \"minge\"; mingea, cînd ninge, se face puc; pucul nu sare, ci, doar, tresare, căci nu prea

Un măr amărui prin care lucarne deschid, ca-ntr-o carne de melc, - cărărui își fac, în amara lui inimă, viermii ce-adastă a