În fiecare zi ne batem joc De păsări, de iubire și de mare Și nu băgăm de seamă că în loc Rămâne un deșert de disperare. Ne invadează lenea

pentru M. R. P. Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic: \"Cânta o cutră beată În

\"Schel pulc pripolt melt Verbor Spercolarul...\" Plar-Dramilo Berbor, Tivart plurt fistal Damiroză, culp nastralp, vestrapună pulc

Îmi sunt contemporan - și mi-e de-ajuns: Întregul paradis în mine-ncape. Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns, Dar, uneori, simt că-mi sunt prea

Mă pândesc vorbe-n haină de piele, dintr-o casă-n care-am trădat și-am vândut niște imagini de mucenici muiați în sirop cu nucă. Mă urmăresc

Știind că studiat voi fi în școală Și clasic voi ajunge (abia morT), La port și-n vorbă-s grav, grav mă comport, Svârl mici biografii pe-un colț

Cavalerul orei de zori Vibrează sub solzi: Cerul n-a mai sădit sori, Lumina sună din corzi. Cavalerul orei de ceară Stoarce mierea din stelele

Cvas, chefir, caimac, smântână, frișcă, jintiță, zer, lapte: gros, chișleag, iaurt, prins, acru; înghețate: vafe, cupe, ice, marojnoe,

Anotimp de iubire al apelor lungi sunând toropit și prozodic în maluri, când plouă cu astre-ostenite de vârstă, întoarse în mâluri primare de

Sus, lângă Turnul Alb, e gri, E rece, vânt și ud. Jos, cerul Tâmpei se-nnegri Și nu există Sud. Brașovul fără tine-i mort, E sumbru, rău,

Sărutul - ud. Și gura - gust de sodă - Trasată ruta-n hărți spre coasta gravă, Dezleagă-mi gestul împietrit în odă, Din brațul frânt în unghi să

Se-nstrună curcubeul - arc ud de plaoie - peste Jiláve râpi albastre cu nourii jivine: Îl prind cu mușchi elastici și cu vânjoase vine, Din

Aprind țigara și te-aștept să vii Pe-o bancă de pe stradă, la amiază: Secundele acestea argintii Se scutură ca verbele-ntr-o frază. Foșnesc

Bag seama că acum iar bate ceasul să mă retrag a doua oară-n peșteri: să trag la gura grotei noastre scunde o lespede puternică, de-o tonă, și

Frunzele în ramuri? Prizoniere. Libere să freamăte? Părere. Liberă e frunza doar spre toamnă; Libertatea clipei o condamnă La căderea liberă, pe

E o fată Cultivată De prietenii ei Cultivatori Amatori De femei. Ea are pentru lei Un cult Aproape ocult. Ei o prețuiesc mult - Și cu temei