Noaptea sfârșea ca un lemn în cămin. Harpele întunericului, năvod pentru statuiele de fildeș din salonul amintirilor, se topeau sub cenușa de aur a

A l f a În oglinda anilor, îmi dau mâna necunoscutului, cu rufele halucinației lipite de trup. Zidurile, plantate închisoare în jurul osânditului,