Întoarcerea dragostei pe dunele scăpărătoare
de Rafael Alberti(2005)
1 min lectură
Mediu
O, întoarce-te, da, revino în diminețile-acelea
scăpărătoare ale colinelor,
tu, goală, fierbinte-n singurătăți de nisipuri,
ca un mare talaz de spumă trântit
de mâniosul soare, veșnic în zbucium.
O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsă,
cu părul tău blond, de înger, desfăcut pe sân,
cu dulcile tale pante alunecând
spre cele mai unduite penumbre adânci.
O, să fii tânăr, tânăr, tânăr să fii! O, nu pleca,
revino, revino, întoarce-te, vino la mine-n seara asta,
pe-aceste singuratece dune,unde talazuri taie conturul
coastelor tale adânci,
unde marea-n zbucium întinde picioarele ei azurii,
mișcă buze ce cântă,
și brațe nocturne care mă-ncing și mă duc.