Câte strofe și versuri are „Zilnic"?

Poezia „Zilnic" de Ovidia Babu-Buznea are 6 strofe și 36 versuri.

Zilnic

2 min lectură

Mediu

S-a luminat;

deci gata-s din nou să devină

ucigașe, de neclintit, cu rădăcină… aceste ziduri,

ca niște flori monstruoase.

Ispitele bat pasul acolo, în roată, pe lângă pervaz,

încadrând într-o ramă tentaculară fereastra.

Către ele ochiul abia limpezit zvâcnește

– o noapte cât un mileniu a stat îngropat în moloz –

Oh! parcă ne-a născut Ana-n zid – prunci gemeni –

Setea ei de văzduh și lumină, cu fiece respirație,

răzbește în mine, în tine, tot crește,

încât când ieșim, parcă zidul plesnește, ne-mproașcă afară.

Am scăpat!

galopăm de-acum – ura! – ne-mprejmuiți;

tremură aerul crud, biciuit de zăbale;

fulgeră drumuri multicolore pe lângă călcâi;

De ni se va pune în cale vreunul, cu brațele ridicate,

vai lui! (vai mie, vai ție!)

Pierit-au hotarele – cer și pământ sunt o pânză de pârtii;

călcăm din țâșniri de fântâni în rotiri de păuni, luminoase,

ne aruncăm dintr-un muget de vită-ntr-un tril de măiastră –

Coborâm și sărim fără spaimă câte-o mie de trepte.

Ce strașnică goană! Ce minunată sudoare!

… Până când – vai! – cu o clipă-nainte să biruie luna,

se face ca un fel de mâhnire deasă pe trepte și drumuri…

Ni-e dor greu – de moarte – de straiul cel adevărat,

ce zace – pe unde? – rătăcit în această goană-ncercată

garderobă imensă-a naturii…

De-acum, ca la un semn, farmecul tot se descheie;

regnurile toate năprasnic se scutură de urmele noastre.

Cădem din veșminte străine întregi, ciuntiți sau fărâme,

încontinuu, fulguim așa, dezgoliți, încontinuu,

până când, albe de așteptare, cu giulgii pe brațele-ntinse,

din nou se deschid către noi să ne-nfășure leșul,

miloasele, înțeleptele, statornicele ziduri mereu părăsite...

(din volumul "Poeme" - 1971)

Ovidia Babu-Buznea. “Zilnic.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ovidia-babu-buznea/poezie/zilnic-14022066

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.