Biografie

Ovidia Babu (30 septembrie 1932, Silistra – octombrie 2009, București). Poetă și istoric literar. Fiica Angelei și a lui Nicolae Babu (scriitor în dialect aromân).
Absolventă, în 1955, a Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității București, a fost repartizată la catedra de Istoria literaturii române moderne, unde a funcționat până în 1978, când s-a pensionat medical. În același an a obținut titlul de doctor în Filologie, cu teza Dacii în conștiința romanticilor noștri.
Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1967, iar în 1971 debutează editorial cu volumul Poeme.

Opera
• Poeme, ed. Cartea Românească, București, 1971;
• Dacii în conștiința romanticilor noștri, ed. Minerva, colecția Universitas, București, 1979;
• Fără chip, ed. Cartea Românească, București, 1980;
• Îmblânzirea miracolului, ed. Cartea Românească, București, 1983;
• Stup împietrit (Poeme captive, 1985-1989 și Aproape postume, 1995-1996), ed. Cartea Românească, București, 1999;
• Ajunul tăcerii, ed. Universal Dalsi, București, 2001;
• Poeme urgente, ed. Universal Dalsi, București, 2005;
• Un fel de patimi, ed. Universal Dalsi, București, 2007;
• Alchimiile lacrimii, Editura Nouă, București, 2008.