Cei fără stea
din Sub stânca vremei (1919)
de Ovid Densusianu(2010)
1 min lectură
Mediu
Au adormit în visul pietrei,
Au adormit și i-am privit
Cum ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese -
Minune - câmpul înflorit.
Erau pribegi ce nu știu unde
Mergeau - atâtea drumuri sunt
Pe care chinul le deschide
Prin lume - și ei toți cu gesturi
Înlocuise-orice cuvânt.
Îi întâlnisem în lumină
Bolnavă de amurg, și-n urmă,
Când întâmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lângă ei privindu-i
Cum toți tăcuți păreau o turmă.
...Pe când dormeau văzui de-odată
Cum tresări cel mai bătrân.
Se ridică, făcându-și cruce,
Și zise, zarea cercetând-o:
”Fă, Doamne,-aicea să rămân!”
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovid Densusianu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovid Densusianu. “Cei fără stea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ovid-densusianu/poezie/cei-fara-steaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.