Ovid Densusianu›Poezii
(5 texte)Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunțat Densușianu; n. 29 decembrie 1873, Făgăraș, d. 9 iunie 1938, București) a fost un filolog, lingvist, Biografia completă →
Calea robilor
din ant. Poezia română clasică
În valuri albe mii de focuri Plutesc – e drumul nesfârșit Al robilor; din el se spune Că după veacuri e ursit Câte o stea să se desfacă Și,
Scorburile
din Raze peste lespezi (1924)
Luminile ce fug de ele Și farmecul măreței înfrunziri Le chinuiesc, când știu că-s numai umbra În care adăpost își caută Hidoase
Cei fără stea
din Sub stânca vremei (1919)
Au adormit în visul pietrei, Au adormit și i-am privit Cum ochii lor uitase-ndată Că mai-nainte cuprinsese - Minune - câmpul înflorit. Erau
Salba clipelor (fragmente)
din Salba clipelor (1921)
II Deasupra celor șapte taine Se-nalță taina cea mai mare, A vremei: fără ea viața Ni s-ar părea că farmec n-are. VI Amurg. Din câmp
Când morții sunt așa departe...
din Limanuri albe (1912)
Nu mai gândi la zilele apuse, Nu mai privi la umbrele rămase În urmă; sufletele duse În altă lume - cine știe? - poate Ne uită. Când morții