Cei Trei
de Nikolaus Lenau(2006)
1 min lectură
Mediu
Trei călăreți pe câmpul gol,
Învinși, se-ntorc domol, domol.
Din răni adânci cad stropii grei,
Simt caii sânge cald pe ei.
Din frâie picură, din șa;
De colb și spume-i spală-abia.
Caii-l rețin, călcând tihnit,
Astfel prea gros e, prea grăbit.
Merg călăreții-n strâns alai,
Se sprijină-ntre ei pe cai.
Mâhniți, în față se privesc
Și unul altuia-și grăiesc:
\"M-așteaptă-o floare în pridvor,
De-aceea-mi pare rău că mor.\"
\"Am casă, curte și grădini,
Dar am să mor printre străini.\"
\"Eu doar la Domnul caut har,
Și-atât. Dar mor cuprins de-amar.\"
Pândind al morții drum spre-apus,
Trei vulturi și-i împart de sus,
Astfel:\"Acesta-i prânzul tău,
Cellalt al lui, acesta-al meu.\"