Nicolae Petre Stan

stranie nefirească zi de sărbătoare m-am culcat duminică și-am prins de vârful piciorului ziua ce se ducea se ducea se ducea înveșmântată în

a înflorit liliacul în curtea copilăriei casa e tristă aproape pustie cățelul pământului credincios de-o veșnicie molfăie umbra aceluiaș

ce mort frumos ce mort frumos să juri că-i viu trecea nepăsător din dor și amintiri atunci el se năștea și n-avea vârstă iarba încolțea

la tonea borcea a crescut nefiresc apa a inundat copilăria și deodată copiii s-au trezit năpădiți de-amintiri țăranii profită și pescuiesc

copilul din mine se revoltă rece este iarba îmi spune doamna mea angela iubirea-i precum o canistră cu mirodenii odihna mă ocolește

plouă la tonea peste bine și rele lacrimile domnului rebele plouă peste singurul plop rătăcit în câmp nu înțeleg de ce atâta potop și

în zori respirația fluviului îmbracă pădurile în mantii de ceață respiră borcea aburi grei parcă-n adânc cazane uriașe ar topi vreascurile

nuntă-n parc mireasă rebelă fotografii confetti ning din salcâmi șervețele de neajuns pentru regrete... nuntă în parc rochia

parcul e templul în care doar roua gângurește se-aud pe mal de borcea aripile unui pește par fericit de parcă aș fi sorbit dintr-o clepsidră

știu - curând vă va fi dor de mine! voi fi pe undeva aproape de umbra salcâmilor îmbălsămat de parfumul lor fatal îndoliată iubita mă va

...nu-i chip de ducă-n martie e săptămâna babelor capricioase noaptea-ngheață apele ziua spumegă-n pocale de țărână și miroase a agheasmă a

caniculă și-un dor năprasnic de răcoare în vara asta se topește fitilul de la lampă și filamentul în bec! arșiță în băragan

iarnă feerică peste orașul răstignit pe osia fluviului încremenit de uimire! îndrăgostiții oameni de zăpadă statui arhaice îmbrățișate-ntr-un

buragan, buragan, în săptămâna patimilor la gurile borcei îți frângi gâtul în balaurul siberian ninsoarea mieilor diafană poleiește feeric

borcea a crescut nefiresc apa a inundat copilăria și de-odată copiii s-au trezit năpădiți de amintiri în ghiozdane în buzunare și-n

ninge ireal de buna vestire tati, hai să ne pregătim bradul se bucură șăgalnic răzvan nu vine, nu vine crăciunul buraganul urlă ca

despre copilărie pot aminti vioara din coceni pușca din bețe de floarea-soarelui păpușa din mătasea porumbului și zorile când mă trezeam mai

peste orgile dezacordate de rouă paseri cu gâtul ascuns în mărăcinișul nopții sapă scoasă din forjă - luna învăluie coliba

grozav potop absoarbe vechiul arțar e-hei paseri mute șoptitoare pietre știți câtă muzică sufocă lemnul

tocmai atunci când se așterne de pâine scoasă din cuptor ia foc lumina din oglinzi și nu-i tăcere doar prilej și peisaj în care înfloresc

din copilărie zâmbetul cum flăcările-n măreție crud balans doar fluviul curge nepăsător de ochii copilăriei vegheat

iată mi-e teamă de apropierea marelui fluviu îl simt sărutându-mi călcâiul istoric îl văd îl visez îl reneg mi-e teamă de apropierea

femeia îi dă apă din palme amintire cu amintire căruțele trosnesc sub povara fără pereche nu mai știu culegea struguri sau

eu - fantezie tu - realitate ce haos și câtă libertate eu - realitate tu - fantezie ce bâlci și câtă poezie