Sub balconul de glicine...
din Poema navelor plecate (1912)
de Nicolae Budurescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Sub balconul de glicine
Þi-au cântat de-atâtea ori
Languroase mandoline,
Cu refrenuri de suspine
Și suav parfum de flori.
Pe terasele-n cascadă
Luna risipea argint,
Și departe o naiadă
Peste lac voia să vadă
Adâncimile ce mint.
Din aleiele boltite,
De pe tainice cărări,
Vin arome-nvăpăiate,
Calzi fiori de voluptate
Și ecou de sărutări.
Totuși, mâna ta iubită
Niciodată n-a lăsat
Grije vântului să-nchidă
Ușa, ce zâmbea-nflorită
La balconul fermecat.
O hlamidă de regină
Peste parc s-a resfirat,
Și mănunchiuri de sulfină
Ca reflexe de lumină
Pe poteci s-au scuturat;
Cântul tristelor mandole
A rămas fără sfârșit,
Nu mai trec pe lac gondole,
Nici pe valuri barcarole,
Și rapsozii au murit.
Sub balconul de glicine
Care azi s-au ofilit,
Sub balconul de glicine
Înfloresc mereu suspine...
