Nicolae Adam

Literă Sânge al meu diafan Dă-ți foc alt înțeles Neștiut ochiului de adevăruri Ce frâng lumina vertebrei În raze patru cu gheare

Cel mai frumos pod de pe lume, el mai trăia în urma cu treizeci-patruzeci de ani, trăia în ritmul lui, încă nu s-a născut mintea care să-l șteargă

Oly se ducea pe aerodromul de la marginea orașului să viseze Ea își lăsa pașii liberi printr-o pădure căreia casele îi dădeau tîrcoale de peste

Mare delfină Ureche de apă Cei dintr-o unghie aleargă Timpul de-a lungul Mai am de-un pas înaripat sufletelor noastre pereche Al meu adăpostit

Piatră de piatră zidul răsfrânge mâinele rază cu lună Omul fără albie noaptea luminează în durerea albă a unghiilor oaselor sale coboară Zenit

Libertate la lumina zilei Câte recolte pe anotimp Suntem amenințați cu belșug Oglinzile ce înconjura-vom Planeta fericind-o focar Câte năluciri

Dar el, tânărul de altădată, a rătăcit drumul și nu va ajunge la Judecata Aceea Unde Dumnezeu îi va asculta îndelung pe paznici: când vor