Vietate (IV)
de Nichita Stănescu(2013)
1 min lectură
Mediu
Ca să vezi, dragă Titu, cum te poate izbi în ceafă amintirea unei iubiri de altădată și de neuitat totodată cu altădată!
Când eram foarte tânăr, prietenul meu, poetul Grigore Hagiu, scrisese o poezie care nu știuu dacă o fi publicat-o. În ea, adică în acea stare de spiriti, se afla o metaforă extraordinară!O reprodun din memorie: "Pe țărmul mării mergând, deodată am simțit cum o stea răsărind mă împușcă în ceafă". A spus poetul Grigore Hagiu și pentru mine: sentimentul năprasnic al aducerii aminte a unui sentiment de dragoste. Mă întreb și te întreb și pe tine: oare poezia de dragoste de femeie să fie ea aducerea aminte a unui sentiment a dragostei de o femeie? Să fie ea oare dragostea de dragoste a iubirii de altădată? Mă întreb în timp ce dragostea leneș mi se schimbă în iubire, iar iubirea, încă și mai leneș, mi se schimbă în amor. Ah, ce-am mai putut să iubesc și eu cu dragoste la viața mea!
Al tău, bătrânul Nichita
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Proză
- An
- 2013
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Vietate (IV).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/proza/vietate-ivIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.