Sfârșit de anotimp
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele înghețau în jurul meu,
prefăcându-se-n stâlpi răsuciți.
Eram atât de atent,
încât plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbușea-n întuneric
și parcă niciodată n-aș fi-ncercat
frigul.
Deodată
m-am trezit atât de departe
și de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca și cum mi-aș fi învelit simțurile
cu relieful fără de noimă al lunii.
Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, și poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
și treci prin așteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Sfârșit de anotimp.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/sfarsit-de-anotimpIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.