Semn 6
de Nichita Stănescu(2004)
1 min lectură
Mediu
M-am catarat prin propria mea glezna,
prin tunel in sus, prin genunchi,
prin inima si pana sus, sub sprancene,
si-am fugit prin ochi
gol-golut, - fara sa mai tin seama de aceasta,
dar el a-ntins mana dupa mine,
m-a varat prin holbata pupila,
prin coroana irisului albastru,
m-a izbit pana la nefiire cu inima,
m-a dat de piatra genunchiului cu durere
si m-a azvarlit in glezne.
- Sa alergam acum, kci a venit timpul, mi-a zis,
sa alergam iute, mi-a zis,
avem de spus ceva, cuiva, cu grabire! mi-a zis.
Si el a inceput sa alerge.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Semn 6.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/semn-6Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.