Scriptura întâia
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Am zis:
Bineînțeles că noi,
adică oamenii,
noi
suntem cei mai vechi
de pe lume.
Am zis:
Bineînțeles că arborii
decad din melancolia
noastră,
din dorința, din dorul
de verde, de înverzire, de verdeață.
Totul e de pierdere.
Soare dacă vezi
și el e de pierdere,
e pierdut de tine.
Așa e cum auzi.
(Dar ce e în definitiv
și auzul?)
Am zis!
Da.
\"Da\" legănat, însă
da.
Pom, animal,
și moartea pomului,
animalului, -
pământul, adică pământul,
toate,
totul,
din tine cade, din tine cad.
Am zis.
Noi,
eu, adică,
suntem și sunt
cel mai vechi.
Tot ceea ce ne însoțește,
totul
e decăzut din noi,
din mine adică.
Am zis.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Scriptura întâia.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/scriptura-intaiaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.