Sărutul
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Vederea lumii se-ndumbrea, cand noi
ne sarutam in piete si in scuaruri
Un aer mat ne-nfasura, si nimeni
nu ne-a lovit vreodata cu privirea.
Doar steaua neagra a parului tau scurt
Imi atingea cu clinchet stins, un umar,
si toti credeau ca bate-n arbori ora
cand soarele apune la amiaza.
Si pasari mari se coborau pe banci
si pe statui, pe cabluri peste iarba...
Luceau intens, presate de-un cer
pe care-l incepea iubirea noastra.