Prin tunelul oranj(V)
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Se liniștiseră copacii și zâmbeau
și surâdeau spre mine,
iar eu știam: în curând
ei or să moară.
Se liniștise vrabia din gând
și-mi ciugulea cuvintele din palmă
și eu știam: în curând
ea o să moară.
Se liniștise calul de o șea,
iar muntele se liniștise tot de vulturi
neliniștit stăteam,
urlând stăteam
ca să-i îngrop în gânduri
și mi-era frică și nu surâdeam.