Poveste
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Eu am trăit o stea îndepărtată
cu reci dulăi lătrând în raza ei,
sub frunza nevăzută dar înfiorată
cap, trunchi și membre, devenirăm trei.
Tăiat de numai lama unui fost cuvânt
vorbit frumos în marțiană
de mult încorporatul gând
care te-a supt de țâța mamă...
Și-acum, mă rog să vină ea să coasă
umbra de măr și, și vederea
de ochiul gol cel de mătasă
care-mi`veli în el puterea.