Poezia
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Ea se hrănește din privirile fixe
ca să poată exista,
și, când ochii se-nchid, se adapă
din întunericul eliberat de polii
asurzitori ai timpanelor.
Astfel trăiește tot timpul,
deși, uneori, se lasă să fie
visată în somn,
hrănindu-se numai cu legănarea
ciorchinilor de ochi
atârnând de nori.
Ea are articulații de păianjen
când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor
și se ridică la stele,
cu sine împerechindu-se,
cu ea însăși îngreunându-se
ca să poată cădea înapoi, spre pământ.
Cu pavilioanele-albastre încordate,
numai viitorul o așteaptă
să-i intre-n auz,
și ea stă acolo, o viață, hrănindu-se
cu muzica sferelor. Apoi
se-ntoarce deasupra noastră,
spunându-se pe sine, în cuvinte.
*din volumul Alfa, 1967
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Poezia.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/poeziaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.