Ideea cu gura
O viziune a sarmanului Dionis
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Ea se arata ca un inghet
miscator al durerii.
Un sus spre sus incolacit,
rupand in tacere dantura serii.
De dupa negru,deschide
absente absorbitoare
taiate in cruce,de-o gura
cu fildesi,si vorbitoare.
Se trage din osul de idol cioplit
al respirarii,pe cand adorm
spre alunecarea intr-una de cer,
peste sternul enorm.
Lam-lem,lam-lem
al respirarii pe cand adorm.
Lam-lem,lam-lem
al respirarii pe cand adorm.
Ea are gura-n calcaie.
Ea se hraneste mergand
pe muchia unde materia
se schimba in gand.
Ea vine spre mine,lam-lem.
O aud urcand pe scari,
In sus spre sus,lasand in urma
nimic si nimeni si neintamplari.
Ma calca pe fata;
ne amestecam limbile intr-un sarut
frant.Eu sunt mancarea
unei fiinte.
Sunt devorat.Ultimele
le aud sfaramandu-i-se-n dinti
cuvintele mele,
ca niste oase ale fostilor parinti.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Ideea cu gura.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/ideea-cu-guraIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.