Edict
de Nichita Stănescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca niște bariere.
E lumină destulă. Privirile mele
nu văd decât o singură mască.
Dar ea nu exista încă,
așa ca e loc, e loc, este.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Edict.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/edict-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.