Douăsprezece noaptea, cu dor
de Nichita Stănescu(2003)
1 min lectură
Mediu
Coridor de aer, timp pierdut.
Frunze zburătoare, țări de toamnă.
Străzile pe care am trecut
în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, își caută guri
să se lase în pereții lor pictate.
Bate-o oră sus, dar până-ajunge
sunetul la creier, se-nserează.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie trează.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 61
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Douăsprezece noaptea, cu dor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/douasprezece-noaptea-cu-dorIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.