Deșert
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Stăteam cu laba obosită
pe rana unui iepure,
îmi mirosea a înserare a vieții.
Ca într-o oglindă în soare mă uitam
și coama lungă mă ședea peste nisipuri.
De foame alergarea mea îmi este,
acuma doar a sânge-mi flutură pe steaguri.
Þin laba mea de leu
pe-un iepure rănit.
De tine eu mă rog
ca să visezi și pentru mine.