De dragoste, de nu...
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Mamă, de ce naști un bătrân?
De ce naști tu numai toamnă
și numai iarnă?!
De ce mi se face frig de zăpadă, mamă,
când sunt un murdar?
Încă miros a spirt
și alții a morți, mamă, -
dă-mi nu stele, ci un pahar de lapte acrit.
Nu-mi da vedere, mamă,
dă-mi un cal hăituit!
Nu mă înverzi cu iarbă verde,
înverzește-mă cu ochii ei.
Binecuvântează-mă, mamă,
s-ajungem din doi, trei!
Ce blestem e dorul,
e aproape la fel de sublum
cum e crima, cum e omorul,
sau, mamă, cum e norul!
Tu nu vezi că plouă mamă,
tu nu vezi că plouă?
Se-neacă peștii în lumină, mamă,
se-neacă peștii
și curg în sus, nu mai curg la vale!
Sânul tău era cel mai de sus, mamă,
de ce l-au făcut stea, de ce l-au făcut stea?
Al lui nimenea, mamă, al lui nimenea...
al lui ia-mă moarte
și, ia-mă odată!
Numai tu mă iubești pe mine,
moarte, numai tu mă iubești
iubito!
* din volumul Operele imperfecte, 1979