Colinda
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Ce înger sângera
scrierea ce se scria.
Ce mută de gură a mea
care nu nu mai rostea.
Eu căzusem pe ce fusem
nemișcat detot mă dusem
mai plăpând și mai bolând
doamne numai într-un gând.
Stam detot, mă alăptam
stelele fulgi peste geam
se lipeau, se dezlipeau
și în ochi îmi străluceau,
cu o altă pâine,
cu o altă lume,
minune curată
și descurajată.