Cine, deci...
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Altă generație de viermi de măr se-arată,
știu căci am dormit și eu cu tâmpla pe un măr
Chiar și altă ruginire ne îmbată
înlăuntrul nostru ruginit de adevăr.
Nu mai moare nimeni, dimpotrivă
noi vom sta bomboane colorate
peste trupul tău cel alb ca o colivă
și cu șapte lumânări albastre împlântate.
Aleluia, în genunchi cu noi.
Nu mai moare nimeni astă seară.
Îngerul lovit făcu puroi
chiar la zbor, stimată domnișoară.
Cine deci să ne mai ducă
cucule și dragă cucă?
Cine deci să ne mai ia
preaslăvită cucuvea,
sus pe sub aripa ta?
Noi avem mormânt în nori,
uneori și alteori,
dar mormânt n-avem acuma
și nici noarte
și nici moarte.
Mi-a-nghețat în gheață gluma.
Lângă tine mai departe,
lângă mine mai aproape,
lângă tine mai de șapte
lângă mine mai de cal
lângă tine de țimbal
lângă mine de cleștar
lângă tine de alb zar
lângă mine explodat
lângă tine mai soldat
mai capră
mai apă,
mai apă rece
mai \"R\"
mai \"E\"...