Cântec pentru crăpatul zorilor
de Nichita Stănescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbușit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ și pământ și pământ
Gândul nu mă mai știe cum sunt
Ah, de-aș putea
să te iubesc
fără amintiri !…
Cin’ ne-ar mai ști între-atâtea neștiri ?
…degeaba se-alungă-napoi și-napoi, pătimaș,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub pași…
tot mai aud prin întunericul șerpuitor
pietrele-n lut cum se dor
Hai, vino !…
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
…Peste tot e numai pământ și pământ și pământ…
Gândul nu mă mai știe cum sunt
dar ți-oi aprinde, în pălmi, flăcări verzi…
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Cântec pentru crăpatul zorilor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/cantec-pentru-crapatul-zorilorIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.