Cântec de dragoste la marginea mării
de Nichita Stănescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cîte le-ncap ochii spre ea,
si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii,
pîna-n piscul vazduhului cu o stea.
Vor ramîne prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
stîrnind margeanele domoale
si corzile.
Uite, epava corabii lui Simbad ,marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.
Îti daruiesc o stea la mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pana la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul întins, sa-ti mangîi chipul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita Stănescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita Stănescu. “Cântec de dragoste la marginea mării.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stanescu/poezie/cantec-de-dragoste-la-marginea-marii-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.